Astăzi ne vom continua povestea plantelor
medicinale cu alte două specii noi: albăstrelele (Centaurea cyanus) și menta
(Mentha piperita).
Denumirea
latină a albăstrelelor – Centaurea cyanus, plante ce exprimă „delicateţe”,
poate fi asociată cu numele unor
creaturi cu bust de om şi trup de cal din Tessalia, Grecia – legendarii
centauri. Centaurii s-au remarcat prin lupta pe care au purtat – o cu lapiţii
la nunta lui Piritou, aceştia din urmă izgonindu-le pe aceste creaturi de pe
Muntele Tessaly.
Albăstrelele, plantele a căror
petale sunt de un albastru pătrunzător, fac parte din familia botanică Asteraceae și sunt folosite ca diuretic în
tratarea bolilor renale şi ca astringent. De la acestea se folosesc florile.
Albăstreaua este planta națională a Estoniei începând cu anul 1968, dar și simbolul mai multor partide politice de naționalitate estoniană, finlandeză și suedeză.
Povestea tristă a nimfei Menta începe în
vremuri de mult apuse, în momentul în care Hades, zeul Infernului s-a
îndrăgostit de aceasta. Soţia lui Hades, Persefona, fiica lui Zeus şi a
Demetrei, de durere, a schimbat-o pe Menta în planta cu acelaşi nume, dar a
avut grijă ca aceasta să dăinuiască veşnic şi să tămăduiască boli.
Menta sau Izma, plantă ce aparține familiei Labiatae, are proprietăţi
vindecătoare remarcabile, de la ea folosindu-se frunzele. Aceasta este
utilizată ca antiemetic, antispastic intestinal, ca stimulent şi tonic, dar şi
la tratarea spasmelor pilorice. Mentha piperita L. este în general o plantă
cultivată, specia ruderală fiind Mentha arvensis L.
Constantinescu C. 1979. Plante medicinale în apărarea sănătății. Ediția a VII-a. București: Editura Recoop
Lăzărescu G. 1979. Dicționar de mitologie. București: Editura Ion Creangă
Lăzărescu G. 1979. Dicționar de mitologie. București: Editura Ion Creangă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu